Timp pierdut

Dacă mi-e dat a trăi încă o zi de mâine
Să pot şi să vreau să râd ar fi mai bine.
Însă dacă mi-e dat din nou amar a plânge,
Vedea-voi înc-o zi ce de mine iute fuge.

O voi vedea pierzându-şi fericită
Fiecare clipă ce trece prea grăbită.
O voi vedea pierind în nemurire
Şi transformându-se în veche amintire.

Călătorind continuu prin timpul mitic
Mii de sori strălucitori în neant s-au dus.
Iar noi ne plângem zilnic şi zadarnic
C-al nostru galben astru iarăşi a apus.

Veşnic grăbiţi şi niciodată mulţumiţi,
Dorim s-avem din ce în ce mai multe,
În faţa noastră să-ngenunchem pe mulţi,
Şi nimănui să nu-i dăm din noi bucate….

Ce-i timpul meu petrecut în astă lume?
O apă ce pe stânci presară firave spume.
Nu are nimeni nevoie de ea, nici măcar eu,
Dar o beau zilnic, de prea multe ori cu greu.

*** 15 mai 2003

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: