Stea

Pe cerul de smoală o singură stea mai este de stins
Iar apoi focul nimicitor se va întinde peste acest abis.
Vor arde din temelii inexiste falnice palate ireale,
Şi nori plini de fiinţe se vor duce spre moarte agale.

Abis cumplit golit de dorinţe şi chiar de suferinţe…
Abis amar uitat de timpuri şi de antice credinţe…
Abis plin de nimic şi uşurat de toate şi de toţi,
Vei ajunge cu poftă alături de nefiinţe să înnoţi.

Doar tu, mica şi scumpa mea stea firavă mai răzbaţi
Cu lumina ta blândă şi caldă in spaţii îngheţaţi.
Îmi mai aduci zâmbetul vesel pe al meu obraz
Şi mă ajuţi de întuneric să mai fac şi eu haz.

O, tu, stea firavă, nu te stinge sufocată de îndoială!
Rămâi şi luminează ceea ce în juru-ţi este…
Nu te îmbăta cu ceaţa mâzgoasă, dar şi goală!
Încrede-te în mine – eu nu-ţi spun o poveste…

**24 iulie 2003

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: