Moarte veşniciei

Iţi simt suflarea caldă pe umerii mei goi
Privirea-ţi blajină îmi răscoleşte simţirea…
Nu simt decât că pe tine în braţe să te strâng voi
Şi nici o umbra să nu-mi mai strice amintirea.

Te vreau cum n-am mai vrut pe nimeni până acum
Şi vreau să cred măcar pentru un moment în tine.
Acum sunt atât de fericită – nu contează ce va fi mâine…
Şi acum nu mai vreau să-mi amintesc că totul piere-n fum.

Hai, vino,ajută-mă cu a ta puternică şi caldă mână
Să cobor şi această ultimă treaptă şubredă pe o scară
Ce mă va readuce lânga un lac – deasupra cu o blândă lună…
Acolo unde în trecut m-am pierdut într-o ceţoasă seară.

Te-am întâlnit când nu mai credeam în mine, în nimic…
Te-am sărutat atunci cand nu mai simţeam decât durere,
Atunci când soarele dispăruse inghiţit de cerul haotic
Al unui Univers în care nu mai lucea nici o sclipire.

Lasă-mă să cred în tine, lasă-mă să fiu cu tine,
Lasă-mă să fiu eu tot timpul, nu-mi spune să ma schimb,
Doar dă-mi ale tale gânduri şi ale tale buze fine
Şi prin părul tău lasă-mă cu degetele să mă plimb…

Cu firea-ţi veselă şi plină de lumină fă-mă să zâmbesc,
Să nu mai pot zări a morţii neagră şi adâncă strălucire…
Cu rabdarea-ţi neostenită mă învaţă cum e să trăiesc:
Nu vreau să mai caut iubire,ci doar un minut de fericire.

***24 decembrie 2002

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: