Drum de … ţară

Merg fără ţintă printr-o pădure deasă
Crezând cu ardoare în îngerul meu bun
Crezând cu tărie că mă îndrept spre acasă
Şi că voi putea iar …………….. să spun…
Calc tremurând pe frunzele căzute…

E moarte peste tot în jur,
E totul putregai şi fum şi umbre.
Se zbat gri corbi în cerul sur…
Se aud scâncete de schingiuire…

Calc tremurând pe frunzele căzute…

Degetele morţii descărnate cu poftă pătrund
Veşmântul piersiciu şi dulce al zilei
Ai zorilor irişi în trecut zadarnic s-ascund –
– Tot vor fi smulsi de suflarea grea a morţii.

Calc tremurând pe frunzele căzute…

Palide umbre tremură în frig ca un aspic
Aburi albi se ridica obositi din transpirate ape,
Din spinarea batranului Pământ, temeinic
Biciuit de-o veşnicie de păcate scumpe.

Calc tremurând pe frunze ude…

Merg într-una şi n-ajung nicăieri, la nimeni.
Şi parcă numai murdărie e în jurul meu.
Nu are rost să mai sper în dumnezeu –
– Nici el un mai are timp pentru cei ca mine.

Calc tremurând pe frunze ude…
Ca să ajung…unde?

*** decembrie 2002

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: