Doar o zi – perfectă…

În aerul de vară plutea ameţitor miros de tei în floare
Şi râsete zglobii gâdilau văzduhul uitat de nori.
Un balon mare umplut de vise ne aştepta ca să mai zboare…
Pe-o adiere leneşă picuri proaspeţi de apă înotau spre flori.

În jurul nostru un univers întreg forfotea neliniştit:
O verde şopârlă trecea grăbită cătr-un loc umbrit,
Mii de păsări îşi slobozeau în aer veselele triluri
Gânduri zburdalnice ajungeau prin mii şi depărtate locuri.

Ne ţinem uşor de mână, dar îmi pare că ţin strâns un întreg suflet.
Îmi pare că nu voi putea niciodată să las asupra ta uitarea a apune.
– Tare vreau ca lângă tine să nu mai aud al vieţii tunet.
Nu ştiu dacă mă-nşel sau nu, timpul într-un final ne va spune.

Chiar poate fi reală această clipă? Chiar poate fi ea şi adevărată?
Chiar eşti lângă mine?…Sunt acestea mâinile tale – ce mă alintă?
Sunt aceştia ochii tăi – atât de calzi, de ce mă pierd în al lor hău?
Sunt acestea buzele tale – atât de dulci, e chiar zâmbetul tău?

Treptat soarele obosit se ascunde după răcoroasa pădure,
Ca întotdeauna, noaptea îşi aşterne liniştită întunecata vrajă.
E un timp pentru tot, iar acum s-apropie clipa de despărţire.
Lăsăm încet în urmă lacul brăzdat de valuri ce stau de strajă.

Şi ne târâm paşii spre lumea de afară, ce de uitat nu ne-a uitat,
Şi unde ultimul metrou poate de mult a plecat.

…Unde sunt acum nălucile ce atâta vreme m-au hăituit?
Poarta spre inima mea nu mai vreau să le-o mai deschid
Te rog să le ţii dincolo de zăvorul sufletului meu ruginit…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: