Cred în bine

Cred că numai sufletul meu speră
Că atâtea săgeţi mustind de otravă
Vor putea să treacă numai într-o doară
Pe lângă inima ta de înger, firavă.

Cred că numai lacrimile mele nu vor reuşi
Zăpada albă a visurilor a dezînroşi;
Focul obrajilor mei aprinşi de văpaie
Va rămâne veşnic îmbibat de mucegaie.

Cred că nimeni nu ar putea înţelege
Atâtea absurdităţi peste care mintea ta fuge.
Deşi am încercat din greu, nici măcar pe mine
De adevărul lor nu mă pot convinge.

Cred că niciodată nu se va naşte un lucru,
Atât de minunat sau suficient de frumos
Încât să nu ajungă îmbâcsit şi atât de sumbru,
Dacă va sta o vreme în cel mai greu miros.

Cred că atunci când totul pare pierdut
Doar din gândurile noastre de demult
Frumosul mai poate fi renăscut –
– Poate mai strălucitor ca la început…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: