Archive for Februarie 2007

Plâng

Februarie 23, 2007

Încet un soare roşu s-ascunde printr-o deasa noapte
Şi fumuri negre şi albăstrui pământul otrăvit scoate.
Stau într-o cameră – aceeaşi de un sfert de fad secol
Şi caut puţină îmbărbătare din străfunduri să mai scol.

E linişte în juru-mi, dar din depărtare pătrund murmure.
E linişte în juru-mi, dar sufletul se zbate în stransoare.
E linişte în juru-mi, dar sângele năvalnic îmi bate-n tâmple,
E linişte în juru-mi, iar sângele mintea-mi zdrobită o umple.

Şi ochii, şi gura şi nasul se umplu de-a lui fierbinte sărătură
Şi glasul se zbate cu gheare, zadarnic, să iasă mai iute afară.
Şi braţele-mi încearcă zadarmic să te afle în locul de mult ştiut
Şi pumnii mi se încleştează, şi unghiile-mi pătrund în carne…

De ce nu eşti aici, de ce după atâta vreme ai mai plecat?
De ce te văd abia mâine, de ce lacrimile mi s-au uscat?
De ce ne lăsăm limitaţi de reguli false şi stupide?
De ce lăsăm fericirea în mâini de sânge avide?

Şi gata…izvor de durere se revarsă peste obrajii scobiţi şi goi,
Şi glasul mi se aude tare şi spart ca al unui înjunghiat strigoi…
Plâng într-una, te caut în zadar, ca un copil ajuns prea repede orfan…
Încă cinci minute aş fi vrut să te mai am…sau poate un an…timpul e banal.

Încet un gând firav s-ascunde printr-o deasă resemnare
Şi scâncete amare şi chinuite sufletu-mi otrăvit scoate.
Stau într-o clipă – aceeaşi de un sfert de fadă eternitate
Şi caut puţină fericire din amintirile-mi a mai scoate…

 *** 9 iulie 2003

Anunțuri

Doar o zi – perfectă…

Februarie 23, 2007

În aerul de vară plutea ameţitor miros de tei în floare
Şi râsete zglobii gâdilau văzduhul uitat de nori.
Un balon mare umplut de vise ne aştepta ca să mai zboare…
Pe-o adiere leneşă picuri proaspeţi de apă înotau spre flori.

În jurul nostru un univers întreg forfotea neliniştit:
O verde şopârlă trecea grăbită cătr-un loc umbrit,
Mii de păsări îşi slobozeau în aer veselele triluri
Gânduri zburdalnice ajungeau prin mii şi depărtate locuri.

Ne ţinem uşor de mână, dar îmi pare că ţin strâns un întreg suflet.
Îmi pare că nu voi putea niciodată să las asupra ta uitarea a apune.
– Tare vreau ca lângă tine să nu mai aud al vieţii tunet.
Nu ştiu dacă mă-nşel sau nu, timpul într-un final ne va spune.

Chiar poate fi reală această clipă? Chiar poate fi ea şi adevărată?
Chiar eşti lângă mine?…Sunt acestea mâinile tale – ce mă alintă?
Sunt aceştia ochii tăi – atât de calzi, de ce mă pierd în al lor hău?
Sunt acestea buzele tale – atât de dulci, e chiar zâmbetul tău?

Treptat soarele obosit se ascunde după răcoroasa pădure,
Ca întotdeauna, noaptea îşi aşterne liniştită întunecata vrajă.
E un timp pentru tot, iar acum s-apropie clipa de despărţire.
Lăsăm încet în urmă lacul brăzdat de valuri ce stau de strajă.

Şi ne târâm paşii spre lumea de afară, ce de uitat nu ne-a uitat,
Şi unde ultimul metrou poate de mult a plecat.

…Unde sunt acum nălucile ce atâta vreme m-au hăituit?
Poarta spre inima mea nu mai vreau să le-o mai deschid
Te rog să le ţii dincolo de zăvorul sufletului meu ruginit…

Existenţă cromatică

Februarie 23, 2007

Visuri albe se zdrobesc de ziduri negre,
Gânduri albastre sosesc pe maluri aurii,
Inima-mi pluteşte pe valuri purpurii,
Speranţa-mi e înecată între gri umbre.

Paşii iuţi mă poartă pe o lume plumburie,
Trupu-mi se odihneşte sub cerul sur,
Ochii-mi rătcesc în a zorilor lumină argintie,
Pumnu-mi loveşte un zid de stâncă dur.

Părul meu lung în lumină pare dalb –
Sunt secole de când te caut prin violet…
Un gând rătăcitor ce mătură rozul colb,
Îmi dezveleşte galbena lume şi rămâne sterp.

Verde-mi e conştiinţa în maroul substanţial,
Miroase a ou de raţă – proaspăt stricat – a mea viaţă.
Nu ştiu a înota în bleumarinul acesta existenţial,
Dar vreau şi pot să zbor în azuriul etern fără hotar.

***04 mai 2003

Timp pierdut

Februarie 23, 2007

Dacă mi-e dat a trăi încă o zi de mâine
Să pot şi să vreau să râd ar fi mai bine.
Însă dacă mi-e dat din nou amar a plânge,
Vedea-voi înc-o zi ce de mine iute fuge.

O voi vedea pierzându-şi fericită
Fiecare clipă ce trece prea grăbită.
O voi vedea pierind în nemurire
Şi transformându-se în veche amintire.

Călătorind continuu prin timpul mitic
Mii de sori strălucitori în neant s-au dus.
Iar noi ne plângem zilnic şi zadarnic
C-al nostru galben astru iarăşi a apus.

Veşnic grăbiţi şi niciodată mulţumiţi,
Dorim s-avem din ce în ce mai multe,
În faţa noastră să-ngenunchem pe mulţi,
Şi nimănui să nu-i dăm din noi bucate….

Ce-i timpul meu petrecut în astă lume?
O apă ce pe stânci presară firave spume.
Nu are nimeni nevoie de ea, nici măcar eu,
Dar o beau zilnic, de prea multe ori cu greu.

*** 15 mai 2003

Te iubesc

Februarie 23, 2007

Te iubesc pentru tot ceea ce esti.
Pentru că tot ce vezi cât trăieşti
Bune şi frumoase, urâte şi greţoase –
Tuturor în mintea ta le faci case.

Te iubesc pentru zambetul tău cald
Pentru cum agăţi al vieţii fald,
Şi tare-aş vrea să nu te pierd vreodată
Dar ar însemna să facem moartea uitată.

Te iubesc pentru tot ceea ce faci,
Pentru tot ce-mi spui atunci când taci.
Clipele ce nici vocea nu vrea să le strice
Vor rămâne de-a pururi ca să ne ridice.

Te iubesc dintotdeauna, pentru totdeauna,
Şi de-ar fi să trec prin orice pentru tine – aş trece.
Aş strapunge munţii cei mai înalţi,
M-aş arunca în cea mai neagră genune,
Aş străbate deşertul în paşi repezi şi descuţi,
Aş seca apele cele mai din sălbăticiune.

Te iubesc…şi tot ce vreau e sa ma iubeşti şi tu.

***15 iunie 2003