It all get better in time…cica

Exista 2 tipuri de femei: unele care nu gasesc, desi cauta si altele care nu gasesc, pentru ca nu cauta. Despre LOVE e vorba. Sau ceea ce majoritatea femeilor numesc love. Despre cel de-al doilea tip nu am de gand sa vorbesc. Cat priveste primul tip…ia zi-mi: te recunosti?
1. Stii ca totusi compromisurile nu te ajuta nici pe termen scurt, nici pe termen lung. Paradoxal, fara compromisuri (crezi ca) nu te simti bine. SI continui sa ramai in acea relatie de “love” pe care o ai.
2. Stii ce urmeaza? pe la 40-50 de ani sa fii aruncata definitiv din viata “alesului”, pentru ca si el simte inca de pe acum acelasi lucru ca tine – repulsie (ca doar de aia se poarta dubios cu tine, nu?) si cum dupa “acea varsta” oricum nu mai poti presta prea multe va prefera sa se reorienteze…
3. Stii ca ar trebui sa renunti la el…si totusi nu o faci. Ar trebui sa iti reamintesi ca daca exista oferta, atunci apare si cerere (cel putin in Romania:) ).

For ya all, lovable humans:

Romanian music masterpieces – 01: Mihaela Runceanu (1955 – 1989)

Intr-o lume a manelelor si a raggaetonului, poate nu strica sa ne mai aducem aminte de … “clasici”.

Viata Mihaelei o puteti citi aici.

Sfarsitul ei suna cam asa: Mihaela Runceanu locuia singura cand a fost atacata, pe 1 noiembrie 1989, in jurul orei 01:00, in propria ei casa, de Daniel Cosmin Stefanescu, un cunoscut al interpretei. Criminalul avea pe atunci 21 de ani. Scopul crimei: jaful. Aflat in vizita la cantareata, Stefanescu a lovit-o si a strangulat-o cu cablul de la telefon, dupa care a lasat-o in agonie, pe pardoseala. A furat tot ce s-a putut fura din garsoniera blestemata: televizor, magnetofon, bijuterii, carnete CEC si tigari. I-a furat pana si rujurile si carnea din frigider. Dupa ce a indesat tot in masina, a varsat pe Mihaela Runceanu, care era inca vie, 20 de litri de benzina si i-a dat foc. A fost condamnat la 25 de ani de puscarie, iar anul trecut a fost eliberat, pentru buna purtare. (Cancan, 26 noiembrie 2007)

Acestea sunt doar 2 dintre perlele repertoriului sau.

Iarta

1. E timpul sa pleci
Si usa se-nchide,
Ce simplu-ar fi fost
Sa-ti spun sa mai stai.
2. Sa-ti spun te-am iertat,
Ceva ma opreste;
Orgolii mai vechi
Mi-e greu sa le-nving.
3. Cand inima mea imi spune, vorbeste
Un gand nechemat ma-ndeamna sa tac.
4. Un singur cuvant si tot va fi bine
Dar inima mea nu tine cu mine
Ce sa-i spun, ce sa sper,
Cum s-o rog, cum sa-i cer…
R. Iarta, tu inima iarta
Tacerea te roaga si gandul, te cearta,
Iarta, tu inima iarta
In dragoste trebuie sa ierti
Hai incearca si iarta, tu inima iarta
In numele dragostei, fi inteleapta,
Iarta, tu inima iarta
Vei fi fericita daca vrei.
3./2./ De pierzi sau invingi, ce-i pasa iubirii
Cand cel ce-a invins e singur si trïst;

As vrea sa stiu

My new love…

Nu putini sunt cei care ma intreaba cum pot sa trec de la internet la aprovizionarea cu cartofi cu atata seninatate…ei bine, nu numai ca am trecut, dar chiar am ajuns sa iubesc la nebunie cartofii (de fapt, ii iubesc de cand ma stiu. numai ca acum – in mod legal:) ). Take a look…

In ce ma priveste…internet…cartofi & chipsuri… si cine stie ce va mai urma. E o lume atat de diversa, incat e pacat sa te limitezi singur la un anumit domeniu. Trebuie sa recunosc insa ca as da totul pe o pensie linistita incepand de maine:))

Never say never

Nu credeam, in veci, ca voi ajunge fan Paul van Dyk. Insa cum ma pot numi altfel cand de 1 ora ascult continuu aceasta melodie (pe care am cautat-o prea mult timp-10x Nazzy). Enjoy!

You cannot turn shit into gold

Stau si ma uit la cei aproape 20 de ani care s-au scurs de la acea Revolutie care se vroia un pilon al unei noi oranduiri capitaliste. Si sunt multe aspecte pozitive care se remarca. Si parca cel mai frumos si impresionante este libertatea dobandita. Acum este voie sa faci ce vrei, cum vrei, de cate ori vrei…Dar diferentele fundamentale raman: exista jmecheri (care sunt liberi sa faca de toate: traficuri de toate felurile, amenintari si mituiri samd), exista oamenii exceptional-constructivi care isi vad de treburile lor linistitit si exista oamenii muncitori, pentru care chiar nu conteaza ce este – fie comunism, fie capitalism, ei au aceeasi existentza anosta zilnica . Si, comparand cu 1989, a crescut rau numarul jmecherilor, a crescut sil numarul oamenilor exceptional-constructivi, iar cei din a treia categorie devin tot mai putini. Ce vreau sa subliniez prin acest post e ca nu e rau ca acestia din urma devin tot mai putin, ci ca migreaza, tot mai mult , spre clasa jmecherilor. E mai usor sa furi, sa bati, sa minti, sa omori, sa inseli samd decat sa incerci sa ai un loc constructiv in societate. Si jmecherii se dezvolta cum si cat vor, pentru ca autoritatile statului nu mai sunt asa opresive ca inainte de Revolutie. Rezultatul este ca fiecare dintre noi traieste cu teama de jmecheri. Fiecare bloc a ajuns sa aiba “traficantul” lui (oare nu era mai bine inainte – fiecare bloc cu securistul lui…?). Ca rezultat, te uiti pe strada si vezi destui “colorati”, te uiti la statistici si vezi ca romanii muncitori, in cautarea unui trai decent (“macar ca pe vremea lui Nea Nicu”) , sunt plecati in toate colturile Europei (la capsuni sau in razboaie…ce importanta mai are, “acasa” oricum nu ar fi realizat nimic). Si te chinui cu putinii oameni adevarati ramasi in tara sa faci ceva bun. Stai linistit, nu vei reusi. Pana nu te metamorfozezi intr-un jmecher, orice incercare de reusita nu poate duce decat la o victorie mediocra…have fun trying:)